Articol de Alexandra Trașcă
Din cauza unor grade mari de incontrolabilitate și incertitudine asociate, pandemia de COVID-19 a creat treptat un mediu propice dificultăților emoționale. Oamenii experimentează din ce în ce mai des sentimente de anxietate, îngrijorare sau frică în legătură cu starea de sănătate proprie sau a celor din jur, dar și de eliberare odată cu ieșirea din carantină sau autoizolare. Drept metode de autoprotejare, instituții și organizații mondiale precum OMS (Organizația Mondială a Sănătății) promovează anumite comportamente asemănătoare unor ritualuri de menținere a igienei; deși aceste acțiuni sunt importante și esențiale pentru prevenirea îmbolnăvirii, ele pot deveni exagerate, dând naștere unei frici sau anxietăți excesive în rândul nostru.
Anxietatea de contaminare cu noul coronavirus se poate manifesta prin adoptarea sau mărirea frecvenței unor anumite acțiuni de protejare, precum spălatul pe mâini, utilizarea măștilor de protecție sau respectarea distanțării sociale. Toate aceste comportamente sunt considerate adaptative, adică ele cresc șansele ca persoanele care le practică să nu se îmbolnăvească. Cu toate acestea, nu de puține ori în ultimele luni am asistat la instanțe în care oamenii, aflați sub influența fricii de a rămâne fără alimentele necesare sau fără substanțe dezinfectante, au manifestat comportamente de tip hoarding (engl. stocare, acumulare), golind supermarketurile de produse. Anumiți autori consideră stocarea produselor drept o acțiune irațională, fapt întărit și de declarațiile purtătorilor de cuvânt ale marilor lanțuri de magazine, care asigurau populația că vor exista produse suficiente pentru cumpărători.
Mai mult, știm că stresul și îngrijorările din perioada aceasta duc la înrăutățirea anxietății de contaminare la persoanele vulnerabile, precum cele afectate de tulburări obsesiv-compulsive. Asaltarea acestor persoane cu informații despre importanța păstrării igienei le poate înrăutăți simptomele, ducând la stres cronic, insomnie, probleme dermatologice și chiar idei suicidare. Este deci important pentru noi toți să nu răspândim informații neverificate sau exagerate despre pandemie pentru a evita înrăutățirea simptomelor de curățenie obsesivă.
Întrebarea „Cât de multe griji ar trebui să-mi fac?” își are răspunsul în așa-numita psihologiei a pandemiei. Autorii spun că niciuna dintre extremele spectrului anxietății de contaminare nu ne este benefică. Pe când lipsa îngrijorărilor poate fi asociată cu un optimism nerealist și cu tendința de a neglija acțiunile necesare protejării (precum cele descrise mai sus), persoanele cu anxietate ridicată de infectare pot lua acțiuni radicale pentru a nu intra în contact cu potențiale riscuri. Acestea includ evitarea persoanelor, locurilor, obiectelor și chiar a animalelor, comportamentele neavând însă mereu o fundamentare științifică și putând chiar aduce prejudicii fizice și emoționale celor care le practică. Acțiunile de genul vaccinării duble împotriva gripei din convingerea că aceasta va oferi protecție suplimentară sau dezinfectarea fructelor cu alcool sunt exagerate și, de cele mai multe ori, ineficiente în protejarea individului de infecție. Pe de altă parte, o anxietate de nivel mediu ne va motiva să luăm anumite măsuri de protecție cu scopul evitării infecției fără a ne angaja în acțiuni radicale și potențial dăunătoare.
Ridicarea stării de urgență și, implicit, încheierea perioadei de autoizolare poate duce la o perpetuare a fricii de infectare în context social. Odată cu reluarea anumitor activități de zi cu zi, contactul social va deveni mai frecvent, iar interacțiunile respective pot constitui surse de stres și anxietate. Deși distanțarea socială este intens promovată în spațiul public, unii autori consideră că aceste practici nu sunt optime din punct de vedere social sau epidemiologic. Ei propun în schimb limitarea socială (engl. social containment), o strategie colaborativă prin care se menține controlul asupra interacțiunilor dintre persoane fără a se recurge la metode radicale, precum autoizolarea. Atâta timp cât rețelele sociale create respectă exclusivitatea interacțiunii și practicile de igienă curente, șansele contaminării rămân minime, iar persoanele implicate se pot bucura de timpul petrecut împreună cu cei dragi.
Autorii sugerează 3 scenarii posibile în care strategiile de limitare socială se pot aplica, respectând principiile timpului și ritmului:
1. A, B, C, o familie care lucrează de acasă, îi găzduiesc pe rând pe D, E, F, prieteni care locuiesc singuri, timp de două săptămâni. Astfel se minimizează șansele infectării și crește timpul petrecut de fiecare dintre prieteni cu familia de mai sus.
2. A, B, C semnează un ‚contract de coronavirus’ prin care se angajează să socializeze exclusiv cu fiecare dintre D, E, F timp de câte 2 săptămâni. Astfel, o posibilă infectare va fi limitată la rețeaua de 4 persoane, compusă din A, B, C, D, apoi A, B, C, E, și A, B, C, F.
3. Acest scenariu pornește de la asumpția că toate cele 6 persoane sunt prietene între ele. Astfel, pe o perioadă de două săptămâni, ei vor putea socializa pe rând în orice combinație posibilă, îngrădind o posibilă infecție în rețeaua lor socială.
Așadar, este important ca în această perioadă dificilă să ne luăm măsurile de protecție necesare și să urmăm recomandările persoanelor cu expertiză în domeniu, fără a lăsa știrile neverificate sau exagerate să ne influențeze negativ. Mai mult, respectând anumite principii ale ritmului interacțiunilor sociale, putem să ne întâlnim activ cu persoanele dragi și să păstrăm în același timp un risc scăzut al infecției.
