Exercițiu de gândire critică #1
Luați un singur concept din psihologie și interpretați-vă toată viața prin prisma lui… Cu puțină creativitate, veți reuși să găsiți explicații care să aibă legătură cu acel concept pentru absolut toate gândurile, emoțiile, reacțiile fiziologice și acțiunile voastre, dar și pentru tot ceea ce vi se întâmplă.
𝗘 𝗰𝗼𝗿𝗲𝗰𝘁 să procedăm așa? Chiar atât de „simpli” să fim ca oameni? Chiar atât de simplistă să fie explicația traseului nostru în viață?
Că e stima de sine, că e trauma, că sunt tiparele învățate în familie, că e atașamentul… chiar putem explica tot ceea ce suntem printr-un singur filtru?
Poate cauza la care ne gândim nu are nicio legătură cu ceea ce se întâmplă cu noi.
Sau poate că are legătură, dar sunt mai mulți factori care interacționează și generează acel efect. Rareori există o singură cauză pentru un fenomen!
Și, uneori, s-ar putea să nu aflăm niciodată cauza, dar asta nu înseamnă că nu putem depăși problema! Dacă te-ai îmbolnăvi de o formă de cancer și medicii n-ar găsi explicația, oare asta i-ar împiedica să îți dea tratamentul corect? Nu cred! La fel poate fi și în cazul problemelor de natură psihologică!
- Avem depresie pentru că am avut un părinte dependent de alcool sau e o combinație între mediu și moștenirea genetică din partea acelui părinte? Sau poate e cu totul altă cauză? Un efect secundar al unui medicament, de exemplu?
- Avem depresie și anxietate din cauza unei copilării pline de lipsuri? Atunci de ce unele persoane care au avut o copilărie fericită și părinți iubitori suferă de depresie și tulburare de anxietate generalizată? De ce unele vedete care au tot ce își doresc suferă de depresie? De ce nu toți oamenii care duc o viață grea au depresie?
- Nu avem succesul financiar dorit pentru că ne auto-sabotăm? Sau pentru că domeniul în care activăm nu poate fi extins la un nivel mai înalt? Sau pentru că nu avem suficiente cunoștinte și aptitudini pentru a reuși?
- Avem atacuri de panică pentru că avem o stimă de sine scăzută sau din cauza unor evenimente dificile cu care ne-am confruntat, în combinație cu un fond biologic/genetic predispozant?
- O persoană devine agresor din cauza abuzului fizic suferit în copilărie? Sau a moștenit trăsături antisociale de la părinții abuzatori?
- Boala cronică a apărut din cauza traumei reprimate, neprocesate sau din cauza unei predispoziții genetice activate de un stil de viață nesănătos?
Priviți cu scepticism explicațiile simple pentru fenomene complexe!
Priviți cu scepticism „specialiștii” care au un singur răspuns pentru tot!
Aceste explicații simple, ușor digerabile, sunt bune pentru a vinde cărți, cursuri, dar nu înseamnă neapărat că sunt și corecte sau complete.
Exercițiu de gândire critică #2
În mediul online, din ce în ce mai des, se aduc în discuție teme legate de sănătatea mintală, lucru care mă bucură. Nu doar cei cu studii în psihologie, ci și jurnaliștii, bloggerii scriu pe diverse teme sau explică concepte psihologice.
V-aș recomanda/reaminti să fiți atenți la articolele care n-au studii sau manuale de specialitate citate, din multiple motive:
- S-ar putea ca articolul să conțină informații false, incorecte, parțial corecte.
- S-ar putea ca articolul să conțină interpretări distorsionate.
- S-ar putea ca articolul să conțină informații care nu mai sunt de actualitate.
- S-ar putea ca articolul să conțină, de fapt, doar păreri subiective, dar pentru că e scris de o persoană cu autoritate, informațiile sunt luate drept adevăruri general valabile.
La fel ca în cazul altor profesii, nici cea a psihologilor nu este perfectă; mai sunt psihologi care nu au bazele științifice acoperite, dar nu se feresc să facă afirmații fără echivoc. De exemplu, s-a întâmplat să dau peste un articol publicat într-o revistă online de psihologie, în care se făcea o confuzie gravă între corelație și cauzalitate. În articol, se menționa doar „studiile arată”, fără nicio citare sau mențiune de aspecte care ar fi permis identificarea acelor studii.
Apare întrebarea: Și cum se schimbau lucrurile dacă le-ar fi citat? Cei interesați, ar fi putut să le acceseze și să realizeze că studiile pe acea temă sunt preponderent corelaționale, astfel că nu se pot infera relații de cauzalitate între variabile într-o direcție sau alta. Și, chiar și cei fără studii în psihologie, ar fi putut citi concluziile, în care cercetătorii sunt obligați să menționeze limitele studiului și modalitățile de interpretare a rezultatelor.
Să ne imaginăm că acum 10 ani, cineva a publicat un articol a cărui concluzie nu mai este de actualitate. Autorul blogului a citat studiul, dar a uitat să revină asupra articolului să îl actualizeze. Cine găsește articolul pe internet și accesează cercetarea citată va putea vedea și alte cercetări recente pe aceeași temă sau poate chiar o notă a recenzorilor privind valabilitatea studiului. Cele mai multe jurnale științifice online au aceste opțiuni – studii similare, studii care au citat acea sursă – astfel că e ușor să verifici dacă informațiile mai sunt de actualitate.
Doar pentru că se citează studiul, nu înseamnă că și interpretarea din articolul care îl citează este corectă. Dar măcar poate fi accesat studiul online și se pot compara interpretările cu cele ale cercetătorilor.
Sunt unele site-uri care oferă sfaturi în sfera sănătății mintale doar pentru trafic sau din motive ce țin de publicitate plătită pentru unele produse. Neavând o bază de cunoștințe în psihologie, redactorii fac tot felul de greșeli (de ex. confundă stresul cu anxietatea) sau oferă sfaturi proaste (ex. în contextul depășirii dependenței de fumat, îți recomandă să te recompensezi pentru fiecare reușită cu o prăjitură) ori chiar periculoase (ex. să depășești depresia cu ceai de lavandă).
E contraproductiv să susții cu date absolut orice afirmație pe care o faci într-un articol online. Dar sunt anumite afirmații care necesită o astfel de susținere sau măcar o nuanțare.
De exemplu, când se fac afirmații absolutiste, precum „Toate problemele de sănătate mintală ale copiilor sunt generate de părinți”, reacția automată ar trebui să fie “Show me the data!”. Și chiar dacă datele ar susține într-un fel o astfel de afirmație, nu ar fi ceva absolutist, universal valabil pentru oricine, în orice situație. Exprimarea corectă ar putea fi ceva de genul: „Studiile arată că X% dintre copiii care prezintă comportamentul A, au fost expuși în mediul familial la x, y, z. Diferența până la 100% (excepțiile) ar putea fi explicată prin variabilele moderatoare a, b, c.”
