Vă propunem un subiect de discuție destul de controversat – așa-numitele “terapii alternative”, care reclamă pe lângă anumite beneficii medicale și beneficii psihologice.
Există și psihologi /psihoterapeuți care oferă astfel de terapii sau care oferă o abordare holistică, spun ei, în sensul că aceștia combină psihoterapia cu aceste pseudoștiințe.
Un exemplu este Reiki – o intervenție care pretinde că ajută oamenii să se vindece prin modificarea câmpului energetic al corpului și pentru care nu există dovezi științifice. (1)
Alt exemplu – ThetaHealing – o intervenție care constă într-un un set de tehnici de inducere a undelor cerebrale cu frecvența Theta și care pretinde că îmbunătățește și dezvoltă „mintea, corpul și spiritul” și pentru care, de asemenea, nu există dovezi științifice. (2)
Deprivarea clientului de un tratament adecvat poate conduce la diverse consecințe negative (3):
- Agravarea problemelor de natură psihologică;
- Risipirea resurselor de timp și a celor financiare, ce ar fi putut fi utilizate pentru o terapie evidence-based;
- Erodarea încrederii în profesiile științifice.
- Terapiile pseudoștiințifice pot chiar produce tragedii. Unul dintre cele mai cunoscute cazuri tragice este cel al morții unei fetițe de 10 ani, Candace Newmaker, în timpul unei sesiuni de 70 de minute de terapie prin „re-naștere” (Rebirthing Therapy), prin care a fost înfășurată din cap până-n picioare și înconjurată de perne în încercarea de a-i trata tulburarea de atașament reactivă.(3)
“Ar trebui să ne străduim continuu să găsim modalități de a ne supune credințele cele mai prețuite testelor riguroase și de a ne răzgândi atunci când dovezile ne obligă”, spunea Richard Feynman. (4)
Există într-adevăr o dezbatere complexă despre cât de științifică este psihologia, psihoterapia sau anumite ramuri ale acestora.
Și cercetătorii din domeniul psihologiei sunt uneori părtinitori. Nu spunem că nu există practicieni cu rele intenții, ca în orice alt domeniu. Cu toate acestea, comunitatea științifică caută în mod activ să-și limiteze părtinirea/ bias-urile (5)
În acest moment sunt tot felul de discuții privind standardele etice, metodologice ale studiilor clinice (6&7), dar și discuții privind ierarhizarea eficienței diferitelor tipuri de abordări psihoterapeutice.
Comunitatea cercetătorilor în psihologie se străduiește însă să își îmbunătățească metodele și procedurile.
Dar, așa-zisele studii realizate de susținătorii acestor „terapii alternative” nici măcar nu se apropie de nivelul celor științifice
- adesea implică o singură sesiune, fără follow-up;
- se testează grupuri cu un număr foarte mic de pacienți, astfel că rezultatele pot apărea din întâmplare;
- pornesc de la ipoteze ce nu pot fi falsificate (nu se poate dovedi contrariul);
- analizează doar aspectele care le confirmă afirmațiile;
- ignoră dovezile contrarii;
- nu iau măsuri pentru a elimina erorile și pentru a controla alte variabile.
Putem recomanda publicului larg, să fie atent la anumite indicii pentru a depista pseudoștiințele (5):
- Sună prea frumos ca să fie adevărat? Probabil că este!
Ex.: „Scapi de depresie în 2 zile!”
- Se susține că este o terapie bună pentru orice.
Se oferă o listă foarte lungă de afecțiuni medicale și psihologice.
- Dovezile constau în testimoniale ale unor foști clienți.
Doar pentru că a funcționat pentru câteva persoane (adesea fiind vorba de placebo), nu înseamnă că funcționează pentru majoritatea.
- Se confundă corelația cu cauzalitatea.
Ex.: “Am luat zeci de pastile și nu și-au făcut efectul; dar când am apelat la X, am început să văd îmbunătățiri” (fiind vorba, de fapt, de efectul medicamentelor).
- Dovezile constau în afirmații ce nu pot fi contrazise sau sunt absurde.
Ex.: „Există energii vindecătoare în univers”.
- Argumentul „de sute/ mii de ani”.
Doar pentru că o terapie are un istoric îndelungat nu înseamnă că este și eficientă sau benefică pentru orice.
- Absența unor studii independente.
Ex.: “Studiile realizate de noi….”, “Pe baza experienței mele…”.
- Bullshit pseudo-profund, pseudoștiințific (10).
Sună profund sau științific dar, de fapt, nu are niciun sens.
Ex.: “„Inima ta influențează o simfonie de mistere”, “„Atenția și intenția sunt mecanismele manifestării.”
La acest articol a contribuit cu feedback prețios colegul Choice Bogdan Cocoș.
Citări și surse de informare recomandate:
- https://www.mcgill.ca/oss/article/health-pseudoscience/should-we-take-reiki-seriously
- https://www.mcgill.ca/oss/article/pseudoscience/thetahealingr-money-youll-spend-never-existed
- https://www.psychologytoday.com/us/blog/writing-integrity/202001/3-ways-pseudoscientific-therapies-can-be-harmful
- https://books.google.ro/books?id=7papZR4oVssC&printsec=frontcover&dq=Feynman,+R.+(1985).+Surely+you%27re+joking,+Mr.+Feynman:+Adventures+of+a+curious+character.+New+York:+Norton&hl=ro&sa=X&ved=2ahUKEwiXnYbXp5PuAhXw-ioKHVoJBqkQ6AEwAHoECAUQAg#v=onepage&q&f=false
- https://www.mentalhelp.net/psychotherapy/and-pseudoscience-five-indicators-of-dubious-treatments/
- https://www.pnas.org/content/117/24/13386
- https://scicomm.plos.org/2018/08/28/is-it-time-for-pre-publication-peer-review-to-die/#:~:text=Key%20advantages%20offered%20by%20post,the%20study%20with%20new%20data
- https://www.frontiersin.org/articles/10.3389/fpsyt.2019.00456/full
- http://journal.sjdm.org/15/15923a/jdm15923a.pdf
