SHARE

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on twitter
Share on email

Putem “citi” oamenii? Ne putem da seama cand cineva ne minte?

detectarea-minciunii-citirea-oamenilor

            Cât de buni suntem, de fapt, la „citirea” oamenilor? Putem identifica cu precizie minciuna? Putem citi gândurile oamenilor? 

Există multe articole online, cărți, cursuri și workshopuri despre cum să citești gândurile, emoțiile și intențiile oamenilor cu care intri în contact, analizând mimica, gestica și limbajul paraverbal.

Însă, cercetările (1) arată, în mod constant, că încercările de a citi adevărul și minciuna au rate de precizie foarte slabe.

Se crede că o persoană care minte se află sub presiune emoțională, iar asta o face să se dea de gol prin indicii precum:

  • evitarea privirii interlocutorului,
  • frământarea mâinilor,
  • voce sugrumată/tensionată,
  • ezitări în limbaj: „ăăă”, „hmmm”,
  • atingerea feței, părului,
  • diverse mișcări ale picioarelor,
  • schimbări de postură când stă pe scaun,
  • structura ilogică/incoerența discursului etc.

Cu toate acestea, meta-analizele și experimentele, nu confirmă asta.

Totuși, există ceva suport pentru teoria „încărcării” cognitive; astfel, în comparație cu cei sinceri, mincinoșii par a fi mai puțin reactivi, mai ambivalenți și mai incerți, iar afirmațiile lor sunt mai puțin detaliate și sună mai puțin plauzibil.

Însă, „încărcătura” cognitivă nu trebuie să fie prea ridicată (ex. întrebări despre evenimente ce au avut loc acum mult timp și despre intenții în cadrul unui interogatoriu la poliție sau la aeroport); în acest caz, chiar și cei care spun adevărul pot părea că mint.

Nu putem ignora faptul că este foarte posibil ca cei care vor să înșele ar putea cunoaște teoriile care circulă despre detectarea minciunii și să își controleze comportamentul: își detaliază discursul pentru a fi mai credibili, se străduiesc să mențină contactul vizual, își țin corpul relaxat. Cu ceva antrenament, ar putea păcăli și cel mai fin observator.

Concluzia în urma analizării studiilor: din păcate, oricâtă psihologie, programare neuro-lingvistică (NLP) sau traininguri de la specialiști FBI am urma, cel puțin momentan, nu avem cum să devenim „detectori de minciuni” eficienți.

Studii citate

(1)  Vrij, A., Hartwig, M., & Granhag, P. A. (2019). Reading lies: Nonverbal communication and deception. Annual Review of Psychology, 70(1), 295-317. www.annualreviews.org/doi/abs/10.1146/annurev-psych-010418-103135

Alina Elena Orel

Alina Elena Orel

Voluntar în Departamentul Științific Choice.

Alte articole